Supranumiți Dolomiții României, Munții Hășmaș ascund unul dintre cele mai spectaculoase locuri din Carpați: Piatra Singuratică și cabana de la baza ei. Un colț sălbatic, cu priveliști alpine ce-ți taie respirația, perfect pentru o evadare de weekend sau pentru trasee montane memorabile.
Weekendul trecut am făcut și noi această drumeție, așa că îți las aici toate detaliile și impresiile mele de drumeție, în caz că vrei să faci și tu acest traseu.
1. De unde începe traseul spre Cabana Singuratică?
Pentru a ajunge la Cabana Piatra Singuratică, din munții Hășmaș, trebuie mai întâi să ajungi în orașul Bălan, județul Harghita. Din acest sat sunt două trasee care pornesc către cabană, unul de la biserică pe marcaj bandă albastră, cu pornire de aici, iar celălalt pe marcaj triunghi roșu, cu pornire de aici.
Noi am ales să urcăm pe cel marcat cu triunghi roșu, pentru că despre celălalt citisem că ar fi blocat. Pe parcurs însă ne-am întâlnit cu turiști care urcau pe cel albastru, așa că se pare că acum sunt accesibile ambele variante.
Înainte de intrarea pe traseu există și o parcare unde am putut lăsa mașina.
2. Detalii tehnice traseu Cabana Piatra Singuratică
Marcaj: triunghi roșu
Lungime traseu: 3.5 km (7 km dus – întors)
Durată: estimat 2 ore la dus + 1 oră și jumătate la întors + pauză sus la cabană
Dificultate: ușor – mediu (nu există zone tehnice sau periculoase, însă o mare parte din urcare se face pe grohotiș, pe o pantă destul de înclinată, așa că poate fi dificilă pentru sedentari sau cardiaci)
Diferență de nivel: 620 m
Traseul trebuie tratat cu seriozitate și este necesar echipament adecvat pentru un traseu montan. Pentru cei obișnuiți cu mersul pe munte, traseul poate părea foarte ușor.
3. Impresii de drumeție Bălan - Cabana Piatra Singuratică
Traseul marcat cu triunghi roșu începe chiar de lângă parcare, cotind ușor spre dreapta pe o ulită îngustă. Pentru o porțiune scurtă de drum mai sunt câteva case și pensiuni pe ambele părți ale potecii, lucru care nu ne-a încântat foarte tare pentru că la una dintre case câinii erau dezlegați, și cum noi eram cu Hati, s-au grăbit să ne iasă în cale și să ne latre de zor, dar am rămas calmi, am dat un mic puf de spray de urs de la distanță ca să se sperie de jet și am trecut cu bine.
Imediat ce am trecut de acest mic obstacol am început urcarea, traversând o pădure de brazi și foioase, și mergând în paralel cu pârâul Szép. Respiram adânc și ascultam liniștea pădurii, întreruptă doar de foșnetul frunzelor și de susurul apei. Hati era și ea încântă, avea și umbră și apă aproape, așa că tot alerga înainte și înapoi, oprindu-se din când în când să ne aștepte.
Urcarea este destul de lină la început, perfectă pentru încălzirea mușchilor.
După circa 15 – 20 minute de urcare, poteca traversează pârâul spre stânga, iar apoi trece prin mai multe poienițe, fără umbră de data aceasta, dar cu niște peisaje destul de frumoase ca să ne oprim de câteva ori pentru a le fotografia.
Poienițele sunt împrejmuite pe alocuri de garduri, probabil pentru a ține animalele la distanță sau pentru a delimita proprietățile private, însă sunt semnalizate locurile pe unde drumeții ar trebui să le traverseze, așa că nu ne-au pus probleme.
Ne-a luat cam 30 – 40 de minute să traversăm această secțiune de drum și să ajungem la o băncuță de lemn, adică locul în care poteca intră din nou prin pădure, asta pentru că era ora 12 și deci foarte cald, așa că făceam câte un popas la umbra fiecărui brad care ne ieșea în cale pentru a ne hidrata.
Băncuța de lemn marchează jumătatea traseului și în apropierea ei se află și un mic izvor. De aici încolo începe o urcare destul de abruptă, prin niște serpentine pline de grohotiș, pentru cei sedentari această porțiune poate părea dificilă, dar cu sufieciente pauze, garantez că orice iubitor de natură poate continua.
Acesta este și drumul care duce către capela Divinei Milostiviri, care se află în imediata apropiere a cabanei Piatara Singuratică. Pe traseu am întâlnit 14 semne cu câte un cod QR, pe care credincioșii le pot scana și pot face 14 stațiuni pentru meditație și rugăciune.
Trebuie să recunosc faptul că la un moment dat simțeam că nu se mai termină urcarea prin grohotiș, părea atât de lungă, încât chiar și Hati obosise și făcea pauze destul de des, dar am continuat și ușor ușor am ajuns la intersecția cu traseul marcat cu bandă albastră, unde ne-am abătut puțin spre dreapta, pentru a admira o piatră la baza căreia era o bancă și un izvor. Era atât de răcoare și bine acolo, încât am poposit vreo 15 minute.
De la izvor urcarea se domolește, grohotișul dispare și odată ce ieși din pădure peisajul devine superb. A mai fost o ultimă pantă de urcat, iar apoi s-a ivit Cabana Piatra Singuratică, alături de formațiunea stâncoasă ce îi dă numele.
Chiar la intrare în curtea cabanei este pus un semn mare cu accesul cu câini și filmatul cu drona interzis. Acum partea cu filmatul o înțeleg, dar accesul cu câini interzis pe munte mi se pare cam aiurea. Am mers și am întrebat totuși dacă putem intra cu Hati și ne-au spus că dacă este în lesă este ok, așa că ne-am putut relaxa cu toții admirând Piatra Singuratică, câinii de la cabană erau legați.
Piatra Singuratică este o impresionantă formațiune stâncoasă din Munții Hășmaș, care se ridică semeață deasupra pădurii de brad și molid, lângă cabana cu același nume.
Silueta ei ascuțită, parcă desprinsă dintr-o poveste, contrastează spectaculos cu verdele intens al pădurii și culorile albastre ale cerului senin. Privită de aproape, îți dă senzația de fortăreață naturală, un simbol al sălbăticiei și frumuseții carpatine. Este locul unde muntele îți arată forța și farmecul, iar liniștea din jur te face să simți că timpul s-a oprit în loc.
Pereții de stâncă ai Pietrei Singuratice pot fi abordați relativ ușor de către cei obișnuiți să urce pe via ferrata. Există cabluri de oțel montate pentru sprijin, însă cei pasionați de alpinism pot alege și traseele dedicate, cu echipament corespunzător, escalada necesită o bună condiție fizică.
La cei 1608 m altitudine, panorama este spectaculoasă: se deschid în fața ochilor Depresiunea Ciucului și stâncile din jur, acoperite de păduri de conifere ce dau locului un farmec aparte, atât cât mi-am putut da seama din fotografii, pentru că nu am avut curaj să urc până pe vârf.
P.S. drona am ridicat-o mult în spatele cabanei și nu am dus-o până deasupra locației.
De la Cabana Piatra Singuratică se poate continua către Vârful Hășmașu Mare, urcarea am înțeles că durează undeva la 1 oră și 45 de minute și este mult mai lină comparativ cu cea până la cabană, iar peisajele până acolo și din vârf sunt deosebite.
Noi nu am continuat pentru că trebuia să ajungem înapoi la mașină și apoi să conducem încă două ore și jumătate până la Brașov, însă ne-am promis să revenim aici cu altă ocazie și să ne cazăm în zonă, pentru a putea porni pe traseu mai devreme.
Condiții Cabana Piatra Singuratică:
Cabana a fost recent reconstruită și are o capacitate de cazare de 28 locuri iarna și maximum 50 locuri vara, astfel: 1 cameră cu 4 locuri (rezervat salvamont), 1 cameră cu 10 locuri, 1 cameră cu 18 locuri și prici (în pod) până la 22 locuri (neîncălzit). Pe pajiștea din fața cabanei este permisă amplasarea corturilor.
Curent electric de la panouri solare sau generator, izvor la aprox. 5 minute de cabană. Toaletele sunt în spatele cabanei și sunt curate.
Pentru cazare este necesară rezervare – Cabanier: Zoltan Gal – Telefon: 0744.156.566; 0723.809.041.
La cabană se servește masa doar prin precizarea acestui lucru în momentul rezervării telefonice și mai există un magazin foarte mic de unde se poate cumpăra ceai, cafea, bere sau suc.
Pentru alte detalii privind traseele turistice sau în caz de accident – Salvamont Gheorghieni: 0723.148.797; 0745.641.849.
Ne-am desprins cu greu din acest loc de poveste, dar trebuia să revenim la mașină. Drumul de retur l-am făcut pe același traseu, și, ca de ficecare dată coborârea ni s-a părut mai ușoară, cu toate că porțiunea aceea prin grohotiș ne-a pus ceva presiune pe genunchi, dar nu ne plângem, priveliștea de sus a meritat tot efortul.
În concluzie drumeția la Cabana Piatra Singuratică, pe triunghi roșu, este scurtă (7 km), dar intensă și memorabilă. Grohotișul impune respect și determinare, dar răsplata – priveliștea stâncii împreună cu liniștea muntelui – este cu adevărat impresionantă.
Dacă vrei un traseu de o zi în Harghita care îți aduce și provocare, și senzorialitate, și autenticitate, acesta e printre cele mai frumoase. Personal, cred că o să mă reîntorc aici. Data viitoare, poate voi ajunge și la vârf…
4. Echipament necesar și sfaturi utile
Încălțăminte: ghete solide, aderente – esențiale pentru grohotiș.
Bețe de trekking: bune pentru echilibru pe pietre.
Spray de urs – noi l-am folosit de la distanță pentru a speria un câine. Traseul a fost ceva circulat, dar nu extrem, ca pe alte trasee.
Echipament de vânt și ploaie: măcar o jachetă windproof – vântul mai sus bate altfel, și o pelerină de ploaie (nu se știe niciodată când ai nevoie de ea) + un tricou de schimb.
Hidratare: ia minim 1 l apă / pers. – pe traseu sunt izvoare.
Gustări: energizante – fructe uscate, batoane; cabana nu garantează mâncare.
Respect pentru natură: urcă cu ochii pe marcaj, admiră peisajul și nu lăsa gunoaie sau alte urme în spatele tău.
Timp ideal de plecare: dimineața – ai timp pentru urcare, pauză, explorare și întoarcere în liniște și dacă te simți în formă ai timp să continui spre Hășmașul Mare.
Cu sau fără cel mai bun prieten pe traseu? Nu am întâlnit nici o stână până la cabană, doar câinii de la casele de la începutul traseului, pe care am fi putut să le ocolim dacă mai urcam puțin cu mașina, însă am înțeles că de la cabană spre vârf ar fi o stână – nu am verificat informația. La cabană am găsit câinii legați. Hati s-a bucurat că am luat-o cu noi.
Este un traseu potrivit pentru copii? Da, dar nu pentru toți, doar pentru cei care mai au experință cu muntele, mai ales părinții lor.
5. Ce mai poți vizita în zonă?
În zonă poți vizita Lacul Roșu, Lacul Zetea, Cheile Bicazului, Cheile Bicăjelului, Cheile Vârghișului, Târgu Neamț, Piatra Neamț, traseele prin Ceahlău spre Cascada Duruitoarea sau Vârful Toaca, Miercurea Ciuc sau Lacul Sfânta Ana.
Mai multe destinații din Moldova aici sau din Transilvania aici.
6. Unde te cazezi în zonă?
SouL EsCaPe
SouL EsCaPe este o vilă cochetă situată în inima naturii din Bălan, perfectă pentru o evadare relaxantă. Dotări moderne, o casă primitoare și o gazdă caldă îți asigură confortul unei vacanțe reușite. Relaxează-te în sauna cu lemne sau ciubărul cu apă fierbinte, bucură-te de liniștea curții întinse și simte cum stresul zboară. Rezervă vila pe Booking aici.
Cabana Adrienne
Cabana Adrienne este o oază de liniște și confort în mijlocul naturii: o căsuță din lemn, cochetă și primitoare, retrasă printre brazi. Curtea spațioasă îți oferă tot ce-ți dorește un city-breaker – grătar, foișor, leagăn, foc de tabără – în timp ce gazdele prietenoase și facilitățile moderne (bucătărie complet utilată, Wi‑Fi rapid, parcare) asigură un sejur fără griji. Rezerv-o pe Booking aici.
Elviu Guesthouse
Elviu Guesthouse este o bijuterie de chalet ascunsă printre brazi, la câțiva kilometri de Lacul Roșu – un loc care îți oferă liniște completă într-un peisaj montan. Cu Wi‑Fi ultra‑rapid, saună, ciubăr, camere elegante (toate cu baie privată), terasă cu vedere spre munte și parcare gratuită, totul este gândit ca să te simți răsfățat. Rezervă această cazare pe Booking aici.
Îți mulțumesc că ai citit acest articol, dacă ai întrebări pentru mine te rog să mi le adresezi în secțiunea din comentarii.
Te invit să citești și alte articole din această categorie aici.
Descoperă Cabana Piatra Singuratică și împărtășește experiența pe instagram!
Folosește hashtagul #instatravelro și dă-mi tag pe @alinalicuriceanu.
